COLEGIUL CENTRAL al
ANTRENORILOR de BASCHET
Iată câteva reguli pentru părinții baschetbaliști:
1. Părinți... trebuie să acceptați faptul că aceasta este călătoria copilului, nu a dumneavoastră. Nu trăiți experiența în mod indirect, prin ei. Concentrați-vă atenția pe a le fi un sprijin și un părinte încurajator.
2. Părinți... e adevărat. Antrenorii au favoriți. Ei favorizează jucătorii care dau echipei șansa perfectă de a câștiga, cei care au atitudine, muncesc din greu și cei care îți îndeplinesc scopul, indiferent care e acesta. Dacă sunteți de părere că antrenorului nu îi place de copilul dumneavoastră, probabil că cel pe care doriți să îl vedeți în teren cat mai mult, are niște defecte.
3. Părinți... pe măsură ce timpul de joc trece, antrenorii își doresc să câștige. Își doresc să câștige cu ardoare. Dacă copilul dumneavoastră ajută echipa să câștige, va juca. În caz contrar, nu. Punct.
4. Părinți... mai des decât credeți, antrenorul copilului este cel în măsură să poată evalua și determina timpul de joc adecvat, deoarece acesta vede totul. Văd antrenamentele, întâlnirile, exercițiile, și nu în ultimul rând, jocul (acolo unde părinții văd doar parțial ceea ce se petrece).
5. Părinți... mai des decât credeți, prin intermediul experienței și a dezvoltării pe plan profesional, antrenorii au de obicei un IQ al baschetului și o înțelegere generală a jocului mult mai mare ca a părinților (este nepotrivit a se pune la îndoială abilitatea antrenorilor de a judeca talentele).
6. Părinți... nu îi mai instruiți pe copii din tribune! Singura „voce” de la care un jucător ar trebui să primească indicații este „vocea” echipei de antrenori. Încurajați-i cât de mult puteți, însă nu îi instruiți. Nu acesta este jobul dumneavoastră.
7. Părinți... vă iubiți copilul mai mult decât orice pe lumea asta. Întotdeauna vă doriți tot ce e mai bun pentru ei (ceea ce este de înțeles și respectat). Cu toate acestea, obligația unui antrenor este să acționeze în favoarea echipei. În multe instanțe, ceea ce vă doriți pentru copilul dumneavoastră și ceea ce este cel mai bine pentru echipă, nu este congruent.
8. Părinți... niciodată nu intrați în discuții cu antrenorul copilului dumneavoastră în legătură cu tipul de joc, strategii sau despre alți jucători din echipă, în afară de copilul dumneavoastră. Aceste 3 arii sunt sacre.
9. Părinți... intervențiile nu va vor aduce copilului mai mult timp pe teren. Niciodată un antrenor nu a spus aceasta în istoria baschetului: „Trebuie să-l bag pe Jeffery să joace mai mult pentru că mama lui crede că nu joacă îndeajuns”.
10. Părinți... trebuie să vă încurajați copilul sa comunice orice cu antrenorul, chiar programând o întâlnire cu acesta. Dacă una din dorințele dumneavoastră este să asistați la o astfel de întâlnire, o puteți face, dar doar în calitate de observator. Discuția trebuie să se poarte intre copilul dumneavoastră și antrenor.
11. Părinți... nu compromiteți antrenorul copilului în drum spre casă sau la cină. Comentarii subtile, pasive-agresive cum ar fi „Antrenorul tău nu știe ce face” sau „Nu îmi vine să cred că nu ai jucat mai mult”, nu oferă confort copilului (chiar dacă asta a fost intenția dumneavoastră) – îi provoacă să aibă o atitudine negativă și să inventeze scuze... amândouă fiind inadmisibile.
12. Părinți... dacă copilul dumneavoastră nu primește timpul de joc pe care crede că îl merită sau dacă au pierdut un meci dur, folosiți-vă de experiență ca o metoda de învățare. Învățați-i despre asumarea experienței și obținerea unui alt rezultat în viitor.
13. Părinți... opriți-vă din adresarea la arbitrii deoarece oferă un exemplu negativ și vă pune într-o lumină extrem de proastă. Arbitrii fac tot ce pot, având o poziție mai bună și o mai bună înțelegere a regulilor pentru a putea lua o decizie corecta. De asemenea, niciodată nu s-a spus „Haideți să oprim jocul! Mama cea cu gura mare din tribune are dreptate. Fiul ei a fost faultat la ultima fază”.
14. Părinți... este foarte puțin probabil ca fiul sau fiica dumneavoastră să joace profesionist. Mai precis, statistic vorbind, un foarte mic procent din copii dumneavoastră vor juca atunci când vor fi la facultate. Așadar, lăsați-i să se bucure de experiență, zilele lor de joc terminându-se înainte ca dumneavoastră să vă dați seama. Folosiți baschetul ca un instrument de învățare pentru viața lor personal.
15. Părinți... nu vă împingeți copii la limită. Este în regulă sa-i încurajați, este în regulă să le sugerați și să aveți așteptări mari de la performanța lor, dar nu îi forțați să își ia antrenamente extra. Acest lucru trebuie să vină de la ei, nu de la voi. Daca ei iau această decizie pe cont propriu, fiți susținători, dar dacă nu o fac, și practică baschetul la un nivel minim, vor învăța în final o lecție de viață importantă.
16. Părinți... unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face este să dezvoltați o relație de calitate cu antrenorul copilului dumneavoastră.